Contabilitatea restaurantului în Excel: tabelul care merge și luna în care nu mai ajunge

Cum ții socotelile unui restaurant sau ale unei cafenele în Excel: o foaie pentru vânzările zilnice, una pentru cheltuieli, stocul de la început și sfârșit de lună și un rezumat lunar care calculează costul cu mâncarea și profitul net cu formule gata făcute — plus șase semne că tabelul a devenit prea mic pentru restaurantul tău.

Un tabel Excel cu vânzările și cheltuielile unui restaurant lângă un calculator de birou

Majoritatea restaurantelor și cafenelelor mici își țin primele socoteli într-un caiet, apoi într-un tabel. Nu e nimic rău în asta: Excel e ieftin, toată lumea știe să-l folosească și, făcut corect, îți spune dacă afacerea câștigă bani.

Greșeala e să rămâi la el când nu mai ajunge. Iată cum îl construiești corect și semnele care îți arată că și-a făcut treaba.

Tabelul, în patru foi

Dă foilor nume simple, fără diacritice și fără spații: Vanzari, Cheltuieli, Stoc, Rezumat. Formulele se scriu și se citesc mai ușor.

1. Vânzări zilnice (Vanzari)

Un rând pe zi:

DataNumerarCardTichete de masăPlatforme de livrareTotalBonuriBon mediu
01.10.2026
  • Total: =SUM(B2:E2)
  • Bon mediu: =F2/G2

Să separi vânzările după metoda de plată nu e un moft. Numerarul trebuie să se potrivească cu sertarul, cardul cu extrasul de cont, tichetele de masă cu decontările lor. Pune-le pe toate într-o singură cifră și nu mai poți verifica nimic.

Trece vânzările de pe platformele de livrare la valoarea brută și înregistrează comisionul ca rând separat în foaia de cheltuieli. Așa vezi exact cât te costă comisionul în fiecare lună, în loc să-l lași să dispară într-o sumă netă.

2. Cheltuieli (Cheltuieli)

Un rând pe cheltuială:

DataCategorieFurnizor sau beneficiarSumăPlătit prinNr. factură
02.10.2026Materii primeFurnizor de puiTransfer bancar

Categoria vine dintr-o listă fixă, nu se scrie de mână. Folosește validarea datelor ca s-o creezi: materii prime, salarii, chirie, utilități, întreținere, marketing, comisioane platforme, diverse. Dacă un rând spune „legume” și altul „legumă”, formulele tale nu le vor aduna niciodată împreună.

3. Stoc (Stoc)

Valoarea mărfii din depozit la începutul și la sfârșitul lunii — dintr-o numărătoare reală, nu dintr-o estimare. Dacă încă nu numeri, vezi cum faci inventarul unui restaurant. Fără foaia asta, toate cifrele care urmează sunt greșite, din motivul explicat mai jos.

4. Rezumat lunar (Rezumat)

Aici totul e formulă și trage din celelalte foi:

RândCum se calculează
VânzăriSuma totalurilor zilnice din lună
Cost cu mâncareaStoc inițial + achiziții de materii prime − stoc final
SalariiSuma categoriei salarii
Chirie și utilitățiSuma acestor categorii
Alte cheltuieliÎntreținere, marketing, comisioane și restul
Profit netVânzări − tot ce e mai sus

Ca să aduni o categorie într-o anumită lună, folosește SUMIFS. De exemplu, achizițiile de materii prime din octombrie:

=SUMIFS(Cheltuieli!D:D;Cheltuieli!B:B;"Materii prime";Cheltuieli!A:A;">="&DATE(2026;10;1);Cheltuieli!A:A;"<"&DATE(2026;11;1))

Formula adună coloana cu sume (D) pe fiecare rând a cărui categorie (B) este „Materii prime” și a cărui dată (A) cade în octombrie. Schimbă categoria sau datele și obții orice rând, în orice lună. Excel în română păstrează numele funcțiilor în engleză; dacă la tine separatorul de listă este virgula, înlocuiește ; cu ,.

De ce costul cu mâncarea nu e pur și simplu achizițiile? Pentru că poți face o comandă mare la final de lună și s-o folosești luna următoare. Dacă numeri doar achizițiile, luna asta pare pe pierdere și următoarea un chilipir, deși în realitate au fost la fel. Stoc inițial + achiziții − stoc final măsoară ce s-a consumat de fapt.

Adaugă trei indicatori sub rezumat:

  • Procentul costului cu mâncarea = cost cu mâncarea ÷ vânzări. Vezi procentul costului cu mâncarea.
  • Ponderea personalului = salarii ÷ vânzări.
  • Prime cost = (cost cu mâncarea + salarii) ÷ vânzări — cea mai importantă cifră din afacere. Mai multe în prime cost.

Ca să afli cât trebuie să vinzi doar ca să nu mai pierzi bani, continuă cu pragul tău de rentabilitate.

Cinci reguli ca tabelul să spună adevărul

  1. Completează-l zilnic, nu la final de lună. Un tabel completat din memorie dă cifre din memorie.
  2. Un document pentru fiecare cheltuială. Factură, bon sau măcar o notă cu suma și motivul. Cheltuielile fără hârtie se uită.
  3. Închide sertarul la fiecare tură și trece numerarul numărat, nu pe cel care ar fi trebuit să fie acolo. Vezi turele de casă și închiderea zilei.
  4. Banii restaurantului nu sunt banii tăi. Ce iei din sertar pentru tine nu e o cheltuială: e o retragere a proprietarului, pe rândul ei. Dacă le amesteci, profitul pare mai mic decât e și nu înțelegi de ce.
  5. O singură copie. Un fișier, într-un loc, cu o persoană responsabilă. „Socoteli FINAL v2 (modificat).xlsx” e începutul unei probleme.

Ce nu-ți poate spune tabelul

Chiar și bine făcut, un tabel nu va ști niciodată:

  • Cât aduce fiecare preparat. Pentru asta îți trebuie o rețetă pe preparat și un preț pe ingredient.
  • Dacă fiecare comandă a fost bătută în casă. Tabelul conține cifra pe care ți-a dat-o cineva, nu comenzile care au avut loc.
  • Ce stoc ar trebui să ai acum, fără să-l numeri.
  • Profitul fiecărei locații în parte, când cumpără de la același furnizor și plătesc din aceeași casă.

Când devine Excel un risc

Dacă două dintre acestea sunt adevărate, tabelul a devenit mai mic decât restaurantul tău:

  1. Mai multe persoane editează fișierul și deja există mai multe versiuni.
  2. Ai deschis, sau plănuiești, a doua locație.
  3. Vânzările sunt copiate din raportul pe hârtie al casei după închidere — fără nicio cale de a ști dacă un bon a dispărut înainte să fie copiat.
  4. Petreci mai mult de două ore pe săptămână mutând cifre dintr-un loc în altul.
  5. Ai nevoie de un bon corect, cu TVA, la fiecare comandă. Vezi TVA-ul și taxa de serviciu pe notă.
  6. Nu știi să răspunzi la „cât îmi aduce preparatul ăsta?” sau „unde s-au dus banii care lipsesc?”.

Diferența dintre un tabel și un sistem

Nu aspectul și nici graficele. Un tabel înregistrează ce a spus cineva că s-a întâmplat; un sistem înregistrează ce s-a întâmplat, în momentul în care s-a întâmplat. Vânzarea o înregistrează casa în clipa în care are loc, cu metoda de plată, ingredientele se scad din rețetă și nimeni nu copiază o cifră de pe hârtie într-un tabel.

Treci la GoSufra fără să arunci tabelul din prima zi

Nu trebuie să muți totul deodată:

  • Începe cu perioada de probă gratuită de 7 zile pe Starter. Planul include casa de marcat, stocul, rețetele și furnizorii pentru o locație. Vânzările se înregistrează singure pe metode de plată, iar costul cu mâncarea vine din rețete și din stoc — foaia de vânzări zilnice nu-ți mai trebuie.
  • Ține în continuare costurile fixe în tabel — chirie, utilități, salarii — până când ai nevoie de o contabilitate completă.
  • Când crești, contabilitatea pentru restaurante din planurile plătite face înregistrările în locul tău: fiecare vânzare, rambursare, achiziție, salariu și cheltuială își scrie nota contabilă în momentul în care are loc, cu plan de conturi, balanță de verificare și cont de profit și pierdere. Vezi registre care se țin singure, iar prețurile actuale pe pagina de prețuri.

Pe scurt

Dacă restaurantul tău e mic și are o singură locație, construiește aceste patru foi și completează-le zilnic: îți vor spune adevărul despre profit. Când petreci mai mult timp copiind cifre decât citindu-le, sau deschizi a doua locație, e timpul ca un sistem să înregistreze în locul tău.

Gestionați toate acestea dintr-un singur sistem

POS, bucătărie, inventar, costul rețetelor, personal și contabilitate — conectate, și gratuit pentru a începe.

Creați-vă contul gratuit

← Toate articolele

Contactați-ne