Imprimante termice și echipamentul de care ai nevoie cu adevărat

Echipamentele sunt locul unde mor bugetele de restaurant, de obicei pentru că cineva a cumpărat un „pachet POS” complet înainte să afle de ce are nevoie software-ul.

Iată versiunea onestă.

ESC/POS e ce trebuie căutat

Aproape orice imprimantă termică de bonuri înțelege ESC/POS, un limbaj de comenzi venit de la Epson care a devenit standard de facto. Text, îngroșat, aliniere, tăiere, deschiderea sertarului — totul e ESC/POS.

Contează, pentru că o imprimantă care vorbește ESC/POS poate fi condusă fără un driver de la producător. La cumpărare, cele două expresii de căutat sunt „compatibil ESC/POS” și „80 mm”. Majoritatea celor de 58 mm merg și ele; 80 mm dă doar un bon mai lizibil.

Trei feluri de conectare și când le folosești

Pentru majoritatea restaurantelor răspunsul e: imprimante de rețea pentru tot ce stă pe loc, Bluetooth pentru tot ce se poartă. O imprimantă de rețea are o adresă IP la care sistemul tipărește, deci orice casă din clădire o poate folosi și nimic nu trebuie împerecheat.

Două note practice: dă-i imprimantei o adresă fixă (IP static sau rezervare DHCP pe router) și pune-o în aceeași rețea cu casele. Nouăzeci la sută dintre „imprimanta nu mai merge” sunt una dintre aceste două lucruri.

Ce ecrane îți trebuie de fapt

• Casa. Orice tabletă Android cu ecran decent e suficientă. Una de zece inci pe stativ e un punct de vânzare absolut respectabil, la o fracțiune din prețul unui terminal de marcă.
• Bucătăria. O tabletă pe stativ sau un televizor cu o cutiuță Android în spate. Ecranul de bucătărie e un ecran web și de aplicație, nu echipament special. Ia cel mai mare pe care îl ține peretele.
• Biroul. Orice calculator cu un browser. Panoul managerului e o aplicație de browser; nu e nimic de instalat.
• Chelneri și curieri. Telefoanele lor, dacă ești de acord. Altfel, câte un Android ieftin.

Nu ai nevoie de un all-in-one de marcă. Sunt bine făcute și, dacă vrei unul, va funcționa — dar software-ul nu îl cere, iar diferența de bani valorează de obicei o chirie lunară.

Restul listei

• Un sertar de bani care se deschide din imprimantă. Aproape toate o fac printr-un cablu; de aceea sertarul se conectează la imprimantă, nu la tabletă.
• Role de hârtie pe lățimea aleasă. Cumpără o cutie, nu un pachet.
• Un stativ pentru fiecare tabletă. Ieftin, și e diferența dintre o casă și o tabletă lăsată pe o tejghea udă.
• Un mic UPS pentru router și imprimanta de rețea, dacă la tine curentul e nesigur. Cel mai lipsit de farmec articol din listă și cel pe care lumea regretă că nu l-a luat.

Ordinea în care cumperi

1. O tabletă și o imprimantă. Configurează-le și ia comenzi reale o săptămână.
2. Apoi ecranul de bucătărie, după ce îți știi partidele.
3. Apoi restul caselor, în același model deja testat.
4. Apoi extrele — al doilea sertar, dispozitive pentru chelneri, telefoane pentru curieri.

Greșeala e să cumperi câte șase din toate în prima zi. Echipamentul e partea cel mai ușor de dat înapoi din acest proiect, dar numai dacă n-ai despachetat deja totul.

Și când pică internetul

Merită știut, pentru că schimbă ce cumperi: o imprimantă conectată local continuă să tipărească atunci când pică legătura, pentru că i se adresează direct casa. Încă un motiv să preferi o imprimantă din rețeaua ta oricărui lucru care trece printr-un serviciu în cloud ca să ajungă la o mașină aflată la trei metri.